De ce insala barbatii?
// April 5th, 2010 // De-ale mele
Stabilesc de la bun inceput doua lucruri: nu toti barbatii sunt la fel, exista si femei care insala, categoric.
Dar ce sa fac daca am intalnit mult mai multi barbati care insala decat femei care ar face asta?
De ce sa mint, subiectul “de ce insala barbatii” ma preocupa de ceva vreme. Nu am vrut sa vorbesc sau sa scriu niciodata despre asta, dezbatut fiind subiectul prea mult si existand riscul de a-mi sari toti barbatii-n cap “da’ si femeile insala.” Sunt intru totul de acord. Si femeile insala. Dar ce se intampla cand insala o femeie? E grav, grav de tot! Si ce se intampla cand barbatii insala? “Nu s-a putut abtine. El tot pe ea o iubeste. Era doar o aventura.”
M-am saturat de mentalitatea asta si oricat de mult o voi mai intalni in viitor, n-o voi accepta. Exista relatii de prietenie intre tineri, adolescenti, care nu sunt bine sudate, ambii parteneri probabil nu sunt destul de “copti” sau nu realizeaza foarte bine ce implica o relatie. Si cu toate astea, cunosc mai multi tineri pana in 23 de ani care nu-si insala partenera, decat cunosc barbati casatoriti ce au relatii extraconjugale.
Si ce se intampla totusi? De ce insala barbatii? Se pierde dragostea?
Nu scriu vreun tratat pe tema asta, nu ma astept sa fie cineva de acord cu ce cred eu sau nu. Inca nu am ajuns la o varsta a maturitatii incat sa pot spune “am experienta.” Nicidecum. Insa, atat cat am vazut si trait pana acum, iata ce cred despre asta:
Totul pleaca de la inceput. Asa cum doua substante chimice trebuie sa insuseasca anumite caracteristici pentru a da nastere unei reactii, asa si un barbat si o femeie trebuie sa insuseasca anumite “caracteristici” pentru a zamisli o relatie frumoasa, potrivita pentru amandoi. Multi tineri din ziua de azi se casatoresc din rationamente gresite, precum: – “Exista o atractie atat de puternica intre noi, incat daca nu ma casatoresc cu tine acum, simt ca nu voi mai iubi pe nimeni toata viata mea.”; “ A trecut deja suficient timp incat sa putem spune ca ne cunoastem unul pe altul. Ne-am obisnuit si cred ca putem avea o viata frumoasa impreuna. Neintelegerile vor disparea cu timpul.” etc.
Verbul “a te casatori” nu se conjuga la fel ca verbul “a incerca”. Multi se casatoresc in ideea de a incerca ceva. De a proba daca atractia fizica e destul de puternica incat sa uneasca doi oameni sub aceleasi principii, valori, gusturi, idei. De a proba daca timpul este un element de sudura ce poate da nastere unei familii frumoase.
Sa ne imaginam acum in sanul unei familii recent intemeiate, dupa rationamentele exemplificate mai sus. Ziua nuntii: perfecta. Luna de miere: frumoasa. Primele doua luni impreuna: merg bine. Si trece timpul. Zi dupa zi, cei doi descopera ca atractia fizica nu poate tine doi oameni sub acelasi acoperis, nu-i poate uni in valori si principii.
Si aici intervine treaba asta cu “inselatu’”. Femeile se adapteaza mai usor la viata de familie. Isi gasesc preocupari, intra mai repede in viata de familie. Apare si un copil, universul lor e extra-largit, apar alte si alte griji. Insa barbatul, prin constructia lui, nu se poate adapta la toate schimbarile astea. Daca la inceput a gasit o puternica atractie in sotia lui, acum descopera ca exista femei fata de care simte o si mai puternica atractie fizica. Si totul se schimba.
Daca la inceputul unei relatii, fie ea de prietenie, de casatorie, nu exista dragoste si celelalte sentimente ce deriva din ea (ex. increderea), atat barbatul, cat si femeia, isi pot insela partenerii.
Nu acesta este singurul motiv pentru care un barbat simte “nevoia” de a insela, mai sunt si altele: -femeia isi neglijeaza barbatul,- femeia e respingatoare, -barbatul pur si simplu nu poate trai fara sa insele, -apar probleme grave in familie, precum moartea unui copil, parinte, etc si atunci barbatii se refugiaza in “patima femeilor”. Pot fi diverse motive. E un subiect larg. Insa, atunci cand la temelia unei relatii asezi lucruri trainice, de valoare, ceea ce se va cladi va fi greu sau imposibil de daramat.
Si nu se poate subiect despre iubire, fara a-l cita pe Mircea Radu:
“Iubiti-va mult!” 
Mult de tot!
Articole asemănătoare:
12 Responses to “De ce insala barbatii?”
Leave a Reply
- Mihai said: ...
- knightrilo said: am un link pt tine: http://www.youtube.com/watch?v...
- knightrilo said: vorbesti ca o femeie...romantica!...
- madalina said: Discutabil :) Din pacate nu ramanem copii....
- Mihai said: E subiectiv... uita-te la un copil de 2-3 anisori....
- knightrilo said: recomand www.mediafax.ro pentru stiri, restul site...
- Dumnezeu vs. stiinta
- De ce imi place Banatul?
- De ce barbatii iubesc feminitatea.
- Despre cat de rele sunt femeile
- De ce insala barbatii?
Secretul unei casnicii reusite este ca in familie,in loc de doua persoane,sa existe si a 3-a persoana…adica Dumnezeu.Atata timp cat El exista in familie principiile biblice nu se vor incalca de catre niciunul din cei 2.Dumnezeu sa ne ajute sa ramanem mereu cate 3…
„Femeile au nevoie de un motiv ca sa insele – barbatii n-au nevoie decat de un loc unde sa se intample asta“, spune intelepciunea populara.
Intr-adevar, se pare ca barbatul este predispus genetic la poligamie; scopul sau genetic este sa se inmulteasca, iar sansele cresc o data cu numarul partenerelor.
Se mai spune ca singurul motiv valabil pentru care barbatul insala este varietatea. „Cealalta“ nu trebuie sa fie nici mai frumoasa, nici mai desteapta, nici mai deosebita – e destul sa fie alta.
A cui e vina? Raspunsul meu sincer este… habar n-am. E simplu sa spui ca e vina barbatului, nestatornic si preocupat numai de sex. Sau a femeii care nu stie sa-si pastreze sotul langa ea.
Insa oamenii sunt atat de diferiti, iar fericirea eterna in cuplu este un lucru atat de delicat si de greu de mentinut, incat nu are nici un rost sa emit teorii universale care-si gasesc prea rar aplicarea in realitate. Mai devreme sau mai tarziu va trebui sa acceptam faptul ca, in viata de zi cu zi, dragostea nu e ca in filme, lucrurile se mai schimba.
se zice ca Dumnezeu a facut lucrurile perfecte si ca dupa ce Adam si Eva au pacatuit totul a inceput sa se deterioreze, sunt insa curios daca animalele au fost de la inceput poligame
sau masculii din regnul animal au devenit asa doar dupa,
)). 1. au voie maxim la 4 femei. 2. doar cei care au destul capital social sa tina mai multe neveste au voie.
)))
Desenul genetic al barbatilor este la fel ca si al animalelor de prada, si intalnim in istorie un comportament foarte asemanator,
La feline domina si se reproduce doar cel mai viguros mascul cu mai multe femele (cate il ducea brandul sa apere) si in cazuri Leul isi omora propiii pui masculi ca sa nu ii fie amenintata suprematia. Oare dece seamana asa mult cu istoria veche a omenirii?. De acolo au pornit granitele, si razboaiele. Triburile care castigau razboaiele zapaceau tot si daca iertau ceva, erau doar femei.
Apoi civilizatia a evoluat si cum nu mai mureau asa multi barbati la razboi sau vanatoare s-au gandit cativa creierasi ca e mai bine sa fie un barbat la 1 femeie, si s-a pornit la “educarea ADN-ului” masculin. In multe parti ale lumii insa (lumea araba) se cultiva insa si acum o alta forma de FAMILIE, care seamana mai mult cu familiile arhaice descrise in Biblie. Turcii de exemplu au pus 2 bariere ADN-ului salbatic
In alta ordine de idei, mereu s.au nascut mai multe fete decat baieti, si cu toate ca tehnica a avansat, natura nu tine cont de dorintele noastre si alege sa se nasca mai multe fete.
Raspunsul la intrebarea ta este complex, dar rezumat in cateva cuvinte: pofta ii face pe barbati sa “insele” principiile la care adera atunci cand se insoara
Femeile dece inseala? pentru ca animalul din ele, nu mai vede in partenerul de viata un “tigru” destul de feroce, care sa le domine, si sa apere “clanul” de pericolele externe, si se simt mai protejate in bratele altuia mai cu bani sau mai f…. plus alti factori agravanti dar nu vreau sa intru in detalii
Am citit ce ai scris, şi ai scris bine…
!!!
Am ceva de adăugat:
“Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: “Să nu preacurveşti.” Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea in inima lui.” (Matei 5:27–28)
Poate sunt puţini cei care nu au înşelat vreodată, dintre barbaţi… de dragul procentelor, să zicem 30%(deşi unii vor spune că sunt prea amabil), dar din aceştia 30%, cred că 1-2% nu s-au uitat “la o femeie, ca s-o poftească”.
Care e soluţia? Întrebaţi pe Dumnezeu
În altă ordine de idei, cunosc destui turci…. şi niciunul cu mai multe soţii
…. poate sunt, eu nu am văzut.
Cât despre “mereu s.au nascut mai multe fete decat baieti” chiar dacă ai dreptate, diferenţa e nesemnificativă(51%♀) departe de 1-7 cum fabulează unii sau alţii.
Propun o alta intrebare pentru tine: de ce femeile se intorc la barbatii care le-au inselat/batut? v-o faceti cu mana voastra …
Da, buna intrebare ..
De ce inseala barbatii?Este parerea ta aceea cum ca mult mai mult ar fi barbatii cei care inseala?…Hmmm…probabil n-ai dreptate…probabil ai!De ce inseala omul pe om?Care este inversul inselaciunii?Care este motivatia celor doua?…si o gramada,poate chiar doua gramezi de alte intrebari fara raspuns…in aparenta.Inselam atunci cand relatia in care suntem nu ne mai ofera ceea ce am asteptat de la ea.Inselam atunci cand,ceea ce ni se ofera e net superior a ceea ce avem…inselam sa progresam…e gresit sa progresezi?E gresit sa lasi in pace o persoana langa care poate ti-ai fi naruit toata viata?De ce se tinde a se vedea intr-o lumina atat de sumbra ideea inselarii in dragoste?Nu cumva e doar o problema de perceptie?De ce n-am vedea in ocazia unei relatii in care am fost tradati,ca ocazia unui nou inceput,care va avea frumusetea lui,emotiile lui,asteptarile lui?Este viata ceva sigur?avem siguranta in aceasta lume?Este real ca ne putem increde in cineva pana intr-acolo incat sa avem simtamantul unei sigurante de pline?Dragi tineri si tinere,sfatul meu e sa iubiti,sa va iubiti mult,dar sa luati in considerare mereu si planul B.Candva,indiferent de ce simtiti,de ce credeti,cat credeti si cat va doriti de la actuala relatie,exista totusi posibilitatea sa fiti inselati…chiar si de cel sau cea pe care o sa il vedeti deja parte din viata voastra…O situatie prevenita este pe jumatate rezolvata!
@Niky:
“E gresit sa lasi in pace o persoana langa care poate ti-ai fi naruit toata viata?De ce se tinde a se vedea intr-o lumina atat de sumbra ideea inselarii in dragoste?”
Nu văd nici un progres în a răni pe cineva… cât despre lasatul în pace… câtă pace ai avea dacă te-ar înşela cel mai drag prieten al tău, sau partenerul de viaţă?
Revenind la “progres”, de obicei, cei care înşală, nu progresează, adică nu îşi aleg o/un partener(ă) mai bun(ă). Motivul e simplu: nimeni cu mintea întreagă nu se leaga de cineva care înşală.
@Niky: “Inselam atunci cand ceea ce ni se ofera e net superior a ceea ce avem…inselam sa progresam”. In viata, zi de zi, ni se ofera pe tava ceva mult mai bun. Atunci cand te crezi cel mai istet, cel mai bun, cel mai frumos, in minutul urmator iti va aparea in fata ochilor un personaj de o mie de ori mai bun ca tine. Totul e relativ. Atunci cand esti indragostit, ceea ce ai langa tine este “cel mai bun”. Nu pentru ca ai fi orb si n-ai vedea ca sunt si alte personaje mai bune din multe pcte de vedere, insa iubesti si asta se reflecta in consideratia pe care o ai pentru cel de langa tine. Eu zic ca treaba asta cu planul B ar trebui sa existe doar in mintea pesimistilor. Daca pornesti cu ideea ca trebuie sa existe un plan B, e din start un inceput prost. Si eu imi permit sa-ti dau acelasi sfat, sa iubesti mult! ( Si fara plan B, fara ideea de a insela)
@Mihai: Iti pot da cateva exemple de oameni cu “mintea intreaga” ce au fost inselati.
Anyway, subiectul e inepuizabil.
@ madalina:
Nu cred că m-ai înţeles. Nu e vorba de a fi înşelat… ci de a înşela pe cineva pentru că nu mai e “deajuns de bun” pentru tine. De obicei, cei care fac asta, înşală respectiva persoană, “dând la schimb” ce aveau, pentru ceva mai prost chiar… pentru că un om întreg la cap, nu se va face complice “înşelăciunii” tale… ca să zic aşa.. şi nu va risca să fie înşelat(ă) la rându-i.
Madalina,noi ne-am mai vazut odata…cand aveam eu masina accidentata
)…in fine,nu asta e asa de important,dar ideea pe care am subliniat-o poate fi de real folos tinerilor…recititi cu atentie ce am zis pentru ca am fist zic eu foarte clar si concis.Oamenii trebuiesc invatati a gandii bilateral,pentru ca traim intr-o lume nesigura.Daca as fi fost in cer,as fi fost de acord cu voi,dar traim intr-o lume in care doar experienta te poate face sa fi pe deplin constient de ceea ce sustii la acest capitol…nu neg ca sunt foarte multe suflete sincere,baieti si fete care odata porniti intr-o relatie ar face si vor face totul spre binele ei…dar cati alti si alte nesinceri si nesincere se prefac a face acelasi lucru?Ce te vei face daca tu cel sau cea care ai crezut si ai luptat si ai fost implicat la maxim intr-o relatie,ai ajuns sa te trezesti singur?Nu este necesar planul B?Oare trebuie ca in mintea unui tanar sa nu existe o alternativa in caz de esec?Chiar nu vati intrevat vreodata de ce atati tineri dezamagiti ajung sa isi puna capat zilelor?Oare nu cumva din acest motiv? Planul B nu-l recomand ca o alternativa pusa la indemana oricui pentru a-si schimba dupa propriul moft partenerul oricand su oricum….asadar recomand planul B nu ca un mod de viata,ci ca pe o modalitate aplicabila in caz de urgenta…ca acea capacitate de a privii chiar si dincolo de esec…la urma urmei lumea nu se termina cu el sau cu ea!Am fost educati sa gandim prea idealist uitand ca in ADN-ul nostru suntem niste imperfecti…Vai de omul care se increde in om spune Biblia…Defectul nostru ca si rasa umana este ca in perioada adolescentei,cand suntem slabi si fara experienta,alegem sa gandim idealist,cu rationamente si simtaminte foarte viu colorate…iar culmea,odata cu trecerea timpului ajungem tot mai pesimisti chiar daca cu timpul acumulam experienta si putere.V-ati intrebat vreodata de ce e totul pe dos?Oare chiar face bine tanarului zilelor noastre un astfel de sistem de gandire,bazat mai mult pe simtaminte si idealuri si mai putin pe reational?N-as vrea sa fiu rautacios,dar crede-ti-ma ca aceasta este cauza primordiala a tuturor marilor dezamagiri in dragoste din perioada adolescentina…Si e o vorba care se cam intampla la toti la fel…cica prima dragoste nu se uita…dar de ce sa nu traim zi de zi si sa actualizam zi ce zi aceasta prima dragoste fara a fi nevoie sa ne=o amintim iar si iar ca pe ceva trecut?Ei,ptr o asemenea implinire,tinerii nostii trebuiesc educati a gandii mult mai amplu,mai rational,mai retinut si mai calculat acest aspect.Asa dupa cum orice nou aspect ivit al vietii trebuie mai intai observat,tatonat,studiat si analizat,asa cred ca trebuie sa procedam si la nivelul acestui capitol,incercand sa nu lasam mai prejos ratiunea de simtaminte.Multumesc!
E greu să gândeşti raţional când eşti… “îndrăgostit”… tocmai de aia, cel mai bun e un ajutor dinafara… de la cei mai bătrâni şi de la Dumnezeu deoarece ei văd mai bine situaţia fiind mai puţin implicaţi sentimental şi având experienţă.
If God is with us who could stand against us?