Dumnezeu vs. stiinta
// February 21st, 2010 // De-ale mele
Am primit de curand mail-ul de mai jos si mi s-a parut uimitoare povestirea.
Aveti rabdarea de a citi pana la sfarsit.
Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare
Esti crestin, nu-i asa, fiule?
Da, dle, spune studentul
Deci crezi in Dumnezeu?
Cu siguranta
Dumnezeu e bun?
Desigur, Dumnezeu e bun.
E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
Da
Tu esti bun sau rau?
Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
Da, dle. As incerca.
Deci esti bun.
N-as spune asta.
Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
Pai…, da, spune studentul
Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu”
De unde vine Satana?
Studentul ezita. De la Dumnezeu.
Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
Da, dle.
Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
Da
Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
Da
Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?
Nu, dle. Nu L-am vazut.
Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
Nu, dle, nu l-am auzit.
L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
Nu, dle, ma tem ca nu.
Si totusi crezi in el?
Da.
Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
Dle profesor, exista caldura?
Da
Si exista frig?
Da, fiule, exista si frig.
Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.
‘Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corps au obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corps au material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut ( -458 F ) inseamna absenta totala a caldurii.
Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?
Poti explica in ce fel?
Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predate studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….
Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.
Profesorul s-a asezat.
Daca ai citit pana aici si zambesti cand ai terminat, trimite asta prietenilor si familiei, cu titlul “Dumnezeu vs. stiinta”
PS: Studentul era Albert Einstein.
Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. stiinta in 1921.
Articole asemănătoare:
20 Responses to “Dumnezeu vs. stiinta”
Leave a Reply
- Mihai said: ...
- knightrilo said: am un link pt tine: http://www.youtube.com/watch?v...
- knightrilo said: vorbesti ca o femeie...romantica!...
- madalina said: Discutabil :) Din pacate nu ramanem copii....
- Mihai said: E subiectiv... uita-te la un copil de 2-3 anisori....
- knightrilo said: recomand www.mediafax.ro pentru stiri, restul site...
- Dumnezeu vs. stiinta
- De ce imi place Banatul?
- De ce barbatii iubesc feminitatea.
- Despre cat de rele sunt femeile
- De ce insala barbatii?
Foarte interesant!
Sunt curios, ce parere ai despre povestire, sau despre ideea de Dumnezeu vs stiinta?
Foarte-foarte frumos si ADEVARAT!
Rumburak, eu cred ca Dumnezeu este cel mai mare Om de Stiinta. Din pacate, oamenii nu inteleg ca stiinta si Dumnezeu nu se bat cap in cap, ci dimpotriva, coexista.
Ralu, ma bucur ca ti-a placut!
Sunt de acord, nu se bat in cap. Multi vad in stiinta o modalitate de a-l nega pe Dumnezeu, sau invers. Cred ca Dumnezeu a inventat ceea ce numim azi “stiinta”, si se bucura cand putem descoperi cu ajutorul acesteia mai mult din ceea ce ne inconjoara.
Cat despre povestire, o gasesc interesanta, asa cum spuneam. Interesanta ca parabola poate. Ca scenariu probabil si raspuns adecvat. Nu cred sa se fi intamplat. Iar despre carte nu am gasit nimic pe net.
In primul rand, gresesti daca il creionezi pe Einstein ca fiind teist. Iti dau cateva citate de-ale lui:
“Este, bineînţeles, o minciună, ceea ce aţi citit despre convingerile mele religioase, o minciună repetată sistematic. Nu cred într-un Dumnezeu personal şi n-am negat niciodată aceasta, ci am exprimat-o clar. Dacă există în mine ceva care poate fi numit religios, atunci este admiraţia neţărmurită pentru structura acestei lumi, pe atât pe cât ştiinţa noastră o poate evidenţia.”
“Cuvântul “Dumnezeu” nu este nimic altceva pentru mine decât expresia şi produsul slăbiciunii umane, Biblia este o colecţie de legende onorabile, dar primitive, care sunt, în orice caz, destul de copilăreşti. Niciun fel de interpretare, indiferent cât de subtilă, nu-mi poate schimba opinia.”
Norbi, daca citatele ii apartin lui Albert Einstein, inseamna ca se contrazice. Citez tot din vorbele lui:
“Dumnezeu nu joacă zaruri cu universul.”
” Atunci când soluţia este simplă, Dumnezeu îţi răspunde.”
“Vreau să ştiu cum gândeşte Dumnezeu, restul sunt detalii fără importanţă.”
Destul de gresite premisele “argumentelor” studentului (care, sincer, ma indoiesc ca a fost intr-adevar Albert Einstein). Am facut un pic de research si e cam legenda chestia, nu se stie cu certitudine nici orientarea lui religioasa, nici faptul ca ar fi scris sau nu respectiva carte. In fine, chiar daca ar fi facut-o, faptul ca a fost un fizician bun nu-l face automat un filosof bun, deci n-ar fi bine sa mergem pe ideea “chestia e zisa de Einstein, tre’ sa fie adevarat si foarte profund”.
Bun, lasand la o parte asta, mi se pare ca-i foarte mult joc de cuvinte acolo. In sensul ca “nu exista rau, exista doar absenta binelui”. Ce-i drept, asta caracterizeaza presupusa credinta a lui Einstein, care se zice ca ar fi crezut in binele universal. In orice caz, ce vreau sa zic e ca argumentele studentului sunt cam puerile si, cum am zis, un fel de invartire in jurul cozii. Eu personal n-as fi fost convins de argumentele lui. Evolutia poate fi demonstrata. Just, nu poate fi observata dar asta e tocmai pentru ca una din caracteristicile ei e ca se desfasoara pe o perioada lunga de timp. Sa nu mai zic ca puteau oricand sa-i crape capul profesorului si sa vada creierul. Iar micul joc despre caldura n-a contracarat sau raspuns cu nimic intrebarile (justificate, pot zice) ale profesorului. Indiferent cum ai lua-o, raul exista. Indiferent in ce ipostaza te-ai pune, pe lume exista boli, imoralitate si uratenie. Si sincer, cineva care crede ca e rau doar pentru ca Biblia ii spune asta poate ca nu merita sa fie luat in seama de la bun inceput.
Sunt convins ca par sa vorbesc din perspectiva ateului. Nu sunt. Da, si eu cred ca tot universul n-a aparut BAM! din senin, nici ca totul e haos si inca mai cred ca faptele noastre, fie ele bune sau rele, au o insemnatate mai mare, la un alt nivel decat cel al, sa zicem, zilei de maine. Totusi, mai cred si ca stiinta si Dumnezeu pot merge mana in mana, fara a pune “versus” ala intre ele. Mi-ar fi placut sa mentionezi asta in final.
Si oricum, daca chiar e sa le punem ca opuse, studentul (chiar de-o fi Einstein) a cam pierdut dezbaterea, parerea mea.
Ah, acum am vazut comentariul in care i-ai raspuns lui Rumburak, imi retrag ultimul punct (sau penultimul, nu mai stiu).
“McAwesome”, mie, cel putin, argumentele studentului mi se pare speciale si de o mare profunzime.
Nu am adaugat nimic in final, pentru ca povestirea nu-mi apartine si nu am dorit sa amestesc vorbele mele cu cele ale povestirii.
Ma bucur ca nu esti ateu. Si chiar de ai fi fost, nu as privit cele scrise de tine intr-un alt fel. Insa cred ca Dumnezeu e atat de minunat tocmai prin faptul ca desi nu-L vedem, nu-L putem atinge, Il simtim intr-un mod atat de frumos. Personal, mi se descopera zilnic prin toate lucrurile ce ma inconjoara. De n-ar fi existat Dumnezeu in viata mea, totul ar fi fost pustiu. Cred cu tarie ca El exista si nu am cuvinte sa-I multumesc in fiecare zi pentru toate cate face pentru mine. Tot ceea ce mi s-a intamplat si mi se intampla nu pot pune pe seama evolutionismului. Pur si simplu Il simt.
Referitor la ideea ta de final: noi, oamenii, Il putem reprezenta pe Dumnezeu intr-un mod limitat prin intermediul cuvintelor. Cel mai bun mod este acela de a-L reprezenta prin exemplul personal si fapte. Cuvintele sunt doar nuantele ce dau frumusete tabloului.
McAwesome, “evolutia poate fi demonstrata” ?
La care evolutie te referi? In majoritatea cazurilor, poate sa fie “demonstrata” prin reconstructie, ori asta nu prea e demonstratie.
Da, Mada, dar Einstein credea intr-un Dumnezeu care a creat Universul si atat, fara sa se mai implice in mantuire, bine si rau, Satana, etc.
Referitor la “Dumnezeu nu joaca zaruri” – s-a dovedit ca nu avea dreptate. La nivel molecular, particulele se comporta haotic. Va recomand documentarul “The Elegant Universe”, e impresionant.
Rumburak, ma refer la faptul ca Australopitecii aveau creierul cam cat 35% din marimea unui creier uman. Fiind stramosii nostri, putem deduce ca am evoluat. Ergo, evolutia exista.
f interesanta povestirea:)mi-a placut cum s-au inversat rolurile dar si felul cum studentul(nu pt ca era Einstein)si-a aparat credinta.asa cum sunt sigura ca o faci si tu!:*
McAwesome, pentru a demonstra tipul de evolutie la care te referi, ai nevoie de un intreg lant de “stramosi”, fiecare reprezentand o veriga. Stii bine ca exista destule verigi lipsa, si ca lantul ca intreg nu se poate demonstra. Pantru asta se foloseste metoda reconstructiei. Se pleaca de la dovezile existente, in sens invers, si se reconstruieste veriga( sau verigile) lipsa. Procedeul ca intreg nu poate fi considerat o demonstratie in adevaratul sens al cuvantului. Oricat ai vrea sa demonstrezi cu adevarat, nu poti.
D-ra,daca Dumnezeu exista sau nu,nu este un lucru demonstrabil.Intr-o societate ca a noastra trebuie considerat un act legitim teoria potrivit careia Dumnezeu nu exista,ca si teoria potrivit careia Dumnezeu exista!Poti gandii sustinut in ambele directii si nu as pune pe seama unei povestiri interesante a lui Einstein,o problema atat de complicata.Pe orice directie ai apuca,poti evolua,poti cunoaste progres,dar nu si o finalitate palpabila…in ultima istanta nu vis a vis de cat de multa filosofie si stiinta imi curg prin vene,va depinde mantuirea omului.Daca reprezinti crestinul clasic,poti fi mantuit si fara raspunzuri legate de stiinta,daca esti tanar,si te framanta un raspuns mai amplu mai concret…cerceteaza!Dar alege sa vezi stiinta si religia nu ca pe 2 elemente contradictorii,ci ca pe doua elemente care prin metode proprii incearca sa demonstreze un singur lucru:existenta lui Dumnezeu!Si nu in ultimul rand,sa nu iti pierzi credinta!
singura legătură pe care o poți pune între ștință și Dumnezeu, este că Dumnezeu a lăsat știința pentru ca aceasta să aprobe ce spune Biblia. Aici intervine liberul arbitru al omului sau mai bine spus scopurile lui cu privință la știință. Se știe că sunt multe “științe” în lumea asta. Dacă nu ar exista teoria evoluționismului mulți oameni ar muri de foame. Personal cred că toți marii specialiști care susțin evoluția, cred și ei într-o forță superioară.
Am auzit și preoți ortodocși care spun că sabatul e ziua de odihnă dar dacă le-ar spune oamenilor adevărul ei nu ar mai avea cum să își câștige pâinea.
draga Madalina,
in ce priveste acele citate in care Einstein il mentioneaza pe Dumnezeu, daca vei sapa doar putin mai adanc vei gasi ca Einstein nu se referea la dumnezeire cand folosea acest termen, ci la natura. cel putin, eu asta am inteles. si atunci nu se mai contrazice cu nimic atunci cand spune ca nu crede in Dumnezeu. pentru el acest termen insemna acea forta mai presus de noi, pe care nu o putem controla, dar care ne controleaza – natura, sau ordinea naturala a lucrurilor.
in ce priveste ‘puerilitatea’ argumentelor studentului, nu m-as arunca sa afirm asta. studentul a spus clar de la inceput: principiile profesorului sunt eronate. si a demonstrat asta, folosind aceleasi unelte pe care le folosea profesorul. singura parte in care mi se pare ca da gres studentul este finalul, pentru ca se lasa condus de eroarea de la care a pornit pentru a trage o concluzie. dar de altfel, argumentele sunt foarte bine construite.
Din clasa a VII cand am inceput fizica, m-a pasionat viata lui Einstein. Eu cred ca prin afirmatiile pe care le-a facut el despre Dumnezeu a trezit multe intrebari in mintea oamenilor de stiinta care resping Biblia si creationismul pentru teoria evolutionista. Dumnezeu da o sansa de intoarcere fiecarei fiinte create de El, chiar si Satan a avut aceasta sansa numita har, cu atat mai mult mintiilor “iluminate” care au contribuit la dezvoltarea si tot odata ruinarea acestui pamant. Imi este greu sa afirm, dar din pacate asa cum demonstrai si tu Madalina in articolul “A patra putere in stat” majoritatea dintre noi daca am primi aceeleasi intrebari pe care le-a primit Albert Einstei am raspunde ca si colegii sai.
Dumnezeu ne dă destule motive să credem in existenţa lui, dar ca să ai credinţă, trebuie să cunoşti, ca să cunoşti trebuie să vrei şi să cauţi, să priveşti şi să vrei să vezi, să asculţi şi să vrei să înţelegi…
Dacă ar fi foarte uşor de găsit, nu ar exista credinţă, doar certitudine. Chiar şi aşa, pentru cei ce caută cu adevărat, credinţa se transformă in certitudine.
Dumnezeu nu e un elev care nu a prea trecut pe la orele de matematică, fizică sau chimie şi care face totul “ca prin farmec” pentru că a fost un student bun al lui Dumbledore… Dimpotrivă, nimic din ceea ce face Dumnezeu nu e iraţional. El a pus bazele universului, a dat legile pe care ne chuinuim să le înţelegem, a făcut molecula, celula, a dat viaţa… Poate nouă ni se par haotice anumite lucruri. Vreau să cred că nu le înţelegem îndeajuns. Altfel, cum ar putea haosul, de la nivel molecular, să se concretizeze într-o ordine desăvârşită la nivel macroscopic?
Veţi spune, de exemplu “Dumnezeu nu aduce ploaia, sau curcubeul. Prin evaporare, mişcarea curenţilor de aer, praf şi gravitaţie particulele de vapori condensează şi formează picăturile de ploaie…” Şi eu vă dau dreptate, dar cine a dat legea gravitaţiei? Cine a învăţat fotonul să “meargă”? Cine l-a invaţat
de câte ori să oscileze pe secundă?
Voi ce credeţi?
Eu cred că Dumnezeu a făcut toate astea.
Sunt multe lucrurile pe care nu le înţelegem, sau nu le-am văzut. Asta nu înseamnă că nu există.
Este evident ca relatarea de mai sus este o creatie, o creatie a creationistilor. Asa cum spunea si Kant, atat existenta cat si neexistenta lui Dumnezeu nu pot fi demonstrate pe cale rationala. Cunoasterea lui Dumnezeu este o experienta personala, subiectiva si se face mai mult prin intermediul sentimentului decat prin ratiune; probabil pentru ca, desi mai inexact, sentimentul patrude in locuri in care ratiunea nu are acces.
Apoi, argumentele elevului nu sunt chiar o lectie de stiinta ci mai degraba o analogie, o reprezentare concreta a ceva abstract. Da, din punct de vedere stiintific frigul nu exista, dar nu pentru ca ar fi absenta caldurii. Frigul este doar o senzatie umana. Orice corp cu o temperatura de peste 0 abolut (0 Kelvin sau -273,15 grade Celsius) are caldura, iar 0 absolut nici macar nu exista in acest univers (deci temperturi sub 0 absolut sunt imposibile)…prin urmare firgul nu exista din punct de vedere stiintific, el este doar o senzatie umana; totul are caldura in univers, mai mica sau mai mare. Absenta luminii, adica a unedelor electromagnetice din spectrul vizibil, nu duce la intuneric pentru ca exista unde electromagnetice pe care ochiul uman nu le percepe. De exemplu un sarpe isi poate dedecta prada intr-o beznta totala pentru ca el percepe undele infrarosii, adica tot ceea ce emite caldura; liliecii “vad” prin sunete etc. Deci pana la urma un intuneric total ar avea loc doar atunci cand energia nu mai exista. Dar daca energie nu exista, nu va exista nici materia (E=m*c la patrat) prin urmare : putem vorbi de intuneric daca nu avem la ce-l raporta? Ma indoiesc, la fel cum nu am putea vorbi de caldura mica sau mare, de frig sau de orice altceva ce este legat de materie; daca nu exista lumina, caldura (adica energie) nu exista nimic altceva din ce noi cunostem, nu exista intunerec, nu exista frig, nu exista nimic (nu era chiar atat de perspicace elevul, precum pare la prima vedere
). Asa ca nu pot decat sa cred ca binele-rau, lumina-intuneric etc sunt dualitati inseparabile care coexista. Nu poate exista bine fara rau si rau fara bine, nu poti sa ai o moneda cu o singura fata. Lucru pe care il confira chiar si Biblia (plangeri 3, 38) si care este exprimat atat de frumos de catre Blaga (adevaratul geniu al poeziei romanesti in viziunea mea) in poezia “Lumina raiului” :
“Spre soare râd!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume şi-s pagân!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr’de căldura raului?
Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:
De unde-şi are raiul -
lumina? – Ştiu: Îl luminează iadul
cu flăcările lui!”