Epilog

// May 31st, 2010 // De-ale mele

Scriu randurile astea stand in 110, sala care o sa-mi lipseasca atat de mult, asteptand sa dau ultimul examen din seria denumita foarte fancy “competente lingvistice si digitale”. Tot ce ma inconjoara ma poarta inapoi in timp.

Mai sunt vreo doua saptamani si spun adio liceului. A 4-a banca de la geam o sa ramana o amintire. Cat de dor imi va fi sa ma-ntorc spre Oana si Didutz … le voi lipsi si eu, sunt sigura. Doar am lucrat de-atatea ori sub acoperire. “Mada, mai la dreapta!”

Aici e locul unde mi-am petrecut 4 ani frumosi din viata. E locul unde am invatat ca familie nu reprezinta doar mama, tata, frate, ci toti acei cu care imparti totul: bucurii, note bune, note rele, sandwich-uri.

As vrea sa pot scrie despre fiecare coleg drag in parte, sa-mi pot grava pe inima fiecare amintire ce o avem impreuna. Dumnezeu mi-a oferit minunata ocazie de a fi inconjurata in acesti 4 ani de colegi si prieteni deosebiti, inteligenti, care de atatea ori ma uimeau cu personalitatea lor. Am fost diferiti. Dar frumosi. Am crescut impreuna si sunt onorata. Ei vor ramane “vedetele” mele.

Tocmai mi-a cazut privirea spre ceasul de deasupra tablei. A aparut doar intr-a 12-a, insa de cand a fost agatat pe perete, a devenit un fel de Meca al privirilor pentru orele in care abia asteptam sa se inchida catalogul. Mm, catalogul … Cei care aveti nume ce incep cu primele litere ale alfabetului, sigur i-ati invidiat pe cei din coada listei. Ce privilegiu sa fiu chiar ultima din catalog … Doamne de cate ori am rasuflat usurata!

Gandindu-ma la tot ce las in urma, aruncandu-mi privirea spre banca, catedra, tabla, ceas, simt ca las aici o parte din mine. Si o las cu mare drag. A fost o frumoasa calatorie a vietii mele, o calatorie pe care n-am s-o uit vreodata.

Si ma voi intoarce din cand in cand… Poate ca in banca a 4-a de la geam o sa intalnesc o alta bruneta visatoare, cu mainile sprijinite de banca … Poate.

Ramas bun, Ani de Liceu!

Articole asemănătoare:

10 Responses to “Epilog”

  1. dia says:

    :)
    deci mie si acuma mi-e dor de anii de liceu, nu se compara cu nicio alta etapa din viata de elev-student
    aici cresti, te maturizezi si iti faci prieteni pe viata, cel putin eu asa mi-am facut :D
    o sa-ti fie dor mada, asa ca profita cat mai poti
    si bafta la faimosul examen ;)

  2. Trish says:

    nu puteai tu sa ai blog acum 4 ani de zile sa scrii asta atunci, sa ma pot sa simti si eu?:)) ma bucur pt tine ca poti sa scrii asa ceva despre anii tai de liceu, mie insa nu-mi iese asa tare melancolia prin pori. insa cand ma gandesc la 5-8 parca imi amaintesc mai cu drag. unde vrei sa mergi la studii mai departe?

  3. ale says:

    vai mada, m-au cuprins fiorii citind!

  4. Wal says:

    Frumos ca-ntotdeauna!

  5. madalina says:

    Dia, mersi frumos!
    Patry, uite ca nu eram atat de moderni pe-atunci :) Cred ca as fi scris si mai frumos despre 5-8 … si eu mi-aduc aminte cu drag. Nu m-am decis inca ce facultate o sa fac, dar stiu ca raman in Arad.
    Ale, pe mine tristetea.
    Walter, ms.

  6. Codru says:

    Cu bune, cu rele, a fost frumos… Frumoase randuri, Mada! Aproape ca mi-au dat lacrimile din nou…

    P.S: Parerea mea e ca faci o mare prostie ca nu vrei sa vii la banchet.

  7. Bogdi says:

    Sunt dezamagit ca n-am fost mentionat acolo :(

  8. madalina says:

    Deosebiti, inteligenti, personalitate?
    Despre geniul din tine chiar am vrut sa scriu, insa stiu ca voi, geniile, nu doriti omagii. Nu ma dezamagi acum! :P
    Hugs!

  9. Creve says:

    Banca a 4 a de la geam era locul unde râdeam în fiecare pauză :)

  10. madalina says:

    Inseamna ca e o banca faina, cu traditie :)

Leave a Reply