Madalina Stan

De ce insala barbatii?

// April 5th, 2010 // 12 Comments » // De-ale mele

Stabilesc de la bun inceput doua lucruri: nu toti barbatii sunt la fel, exista si femei care insala, categoric.

Dar ce sa fac daca am intalnit mult mai multi barbati care insala decat femei care ar face asta?

De ce sa mint, subiectul “de ce insala barbatii” ma preocupa de ceva vreme. Nu am vrut sa vorbesc sau sa scriu niciodata despre asta, dezbatut fiind subiectul prea mult si existand riscul de a-mi sari toti barbatii-n cap “da’ si femeile insala.” Sunt intru totul de acord. Si femeile insala. Dar ce se intampla cand insala o femeie? E grav, grav de tot! Si ce se intampla cand barbatii insala? “Nu s-a putut abtine. El tot pe ea o iubeste. Era doar o aventura.”

M-am saturat de mentalitatea asta si oricat de mult o voi mai intalni in viitor, n-o voi accepta. Exista relatii de prietenie intre tineri, adolescenti, care nu sunt bine sudate, ambii parteneri probabil nu sunt destul de “copti” sau nu realizeaza foarte bine ce implica o relatie. Si cu toate astea, cunosc mai multi tineri pana in 23 de ani care nu-si insala partenera, decat cunosc barbati casatoriti ce au relatii extraconjugale.

Si ce se intampla totusi? De ce insala barbatii? Se pierde dragostea?

Nu scriu vreun tratat pe tema asta, nu ma astept sa fie cineva de acord cu ce cred eu sau nu. Inca nu am ajuns la o varsta a maturitatii incat sa pot spune “am experienta.” Nicidecum. Insa, atat cat am vazut si trait pana acum, iata ce cred despre asta:

Totul pleaca de la inceput. Asa cum doua substante chimice trebuie sa insuseasca anumite caracteristici pentru a da nastere unei reactii, asa si un barbat si o femeie trebuie sa insuseasca anumite “caracteristici” pentru a zamisli o relatie frumoasa, potrivita pentru amandoi. Multi tineri din ziua de azi se casatoresc din rationamente gresite, precum: – “Exista o atractie atat de puternica intre noi, incat daca nu ma casatoresc cu tine acum, simt ca nu voi mai iubi pe nimeni toata viata mea.”; “ A trecut deja suficient timp incat sa putem spune ca ne cunoastem unul pe altul. Ne-am obisnuit si cred ca putem avea o viata frumoasa impreuna. Neintelegerile vor disparea cu timpul.” etc.

Verbul “a te casatori” nu se conjuga la fel ca verbul “a incerca”. Multi se casatoresc in ideea de a incerca ceva. De a proba daca atractia fizica e destul de puternica incat sa uneasca doi oameni sub aceleasi principii, valori, gusturi, idei. De a proba daca timpul este un element de sudura ce poate da nastere unei familii frumoase.

Sa ne imaginam acum in sanul unei familii recent intemeiate, dupa rationamentele exemplificate mai sus. Ziua nuntii: perfecta. Luna de miere: frumoasa. Primele doua luni impreuna: merg bine. Si trece timpul. Zi dupa zi, cei doi descopera ca atractia fizica nu poate tine doi oameni sub acelasi acoperis, nu-i poate uni in valori si principii.

Si aici intervine treaba asta cu “inselatu’”. Femeile se adapteaza mai usor la viata de familie. Isi gasesc preocupari, intra mai repede in viata de familie. Apare si un copil, universul lor e extra-largit, apar alte si alte griji. Insa barbatul, prin constructia lui, nu se poate adapta la toate schimbarile astea. Daca la inceput a gasit o puternica atractie in sotia lui, acum descopera ca exista femei fata de care simte o si mai puternica atractie fizica. Si totul se schimba.

Daca la inceputul unei relatii, fie ea de prietenie, de casatorie, nu exista dragoste si celelalte sentimente ce deriva din ea (ex. increderea), atat barbatul, cat si femeia, isi pot insela partenerii.

Nu acesta este singurul motiv pentru care un barbat simte “nevoia” de a insela, mai sunt si altele: -femeia isi neglijeaza barbatul,- femeia e respingatoare, -barbatul pur si simplu nu poate trai fara sa insele, -apar probleme grave in familie, precum moartea unui copil, parinte, etc si atunci barbatii se refugiaza in “patima femeilor”. Pot fi diverse motive. E un subiect larg. Insa, atunci cand la temelia unei relatii asezi lucruri trainice, de valoare, ceea ce se va cladi va fi greu sau imposibil de daramat.

Si nu se poate subiect despre iubire, fara a-l cita pe Mircea Radu:

“Iubiti-va mult!” Mult de tot!

Pentru ca totul s-a schimbat.

// April 1st, 2010 // 4 Comments » // De-ale mele

Astazi mi-e dor din nou de copilarie … Mi-e dor sa mai simt ca vine Pastele. Visez cu ochii deschisi ca mama sa ma duca sa-mi cumpere hainute noi. De Paste, toti copiii purtau ceva nou. Cand soseam din vacanta, abia asteptam sa ne etalam noile achizitii. Cam toti purtam aceleasi perechi de incaltaminte, acelasi model de blugi, vesnicele costumase cu volanase, insa stiam ca erau cumparate de Paste si asta le facea speciale. Mi-e dor sa o vad pe mama cum alerga de colo colo vreo 2 zile la rand sa pregateasca drobul si prajiturile. Mi-e dor sa ne strangem cu  totii in ziua de Paste si sa ciocnim oua rosii. Mi-e dor sa mai fiu pacalita de tataia care mereu avea un ou de bibilica  si ne “batea” pe toti. Mi-e dor de tot.

Astazi nu mai simt nimic din toate astea. Nu mai exista nici o ocazie speciala in care sa-mi cumpar “hainute” noi si sa fiu nerabdatoare sa le arat micilor mei prieteni. Doar a devenit o obisnuinta plimbarile prin mall si sacosele pline cu haine de care de cele mai multe ori nu avem nevoie. Drobul parca nu mai are acelasi miros, strambam din nas si vrem altceva. Nici macar masa de Paste nu mai e aceeasi, inlocuita fiind de o masa de pranz intr-un restaurant fancy.

Si de-ar fi doar atmosfera de Paste care s-a schimbat. Insa totul e diferit. Toate zilele vietii noastre prea seamana una cu alta. Nu ne mai impresioneaza nimic. Si chiar de-ar mai fi ceva, pierdem repede amintirea unei ocazii frumoase, ramanand doar cu un folder plin cu poze.

Asteptam prea mult si traim prea putin.

Pentru ca totul s-a schimbat.

A patra putere in stat

// March 24th, 2010 // 3 Comments » // De-ale mele

A trecut ceva timp de cand am incetat sa mai butonez telecomanda in cautare de ceva “fain”. Prefer sa fac altceva cu timpul meu. Tot ceea ce m-ar interesa la tv , gasesc si pe net. Stiri. Eu decid daca vreau sa ma uit la vecinu’ din blocu’ 5 care s-a spanzurat sau daca vreau sa vad cum s-a desfasurat ultima sedinta a sindicalistilor din invatamant. Nu trebuie sa astept derularea unor imagini despre crime, violuri si batai, pana ce voi putea urmari o stire importanta.

Cred cu tarie ca inca mai sunt jurnalisti buni, valorosi care incearca sa ne ofere o imagine a ceea ce se intampla in lume. Cred cu tarie ca inca mai sunt actori despre care ne vom aminti cu drag privindu-le filmele. Dar cu aceeasi tarie, cred ca prostia, nesimtirea si incultura au devenit cele mai importante valori ale spatiului mass-media de astazi. Se pare ca e de-ajuns sa te “implantezi” cu diferite substante, sa te tarasti in urma unor barbati cu influenta si poti fi vedeta de prima pagina. Eu iubesc oamenii. Am spus-o si o sa o spun mereu. Inainte de a-i judeca, ma gandesc care au fost motivele pentru care au actionat intr-un fel sau altul. Nu ma intereseaza personal ce trebuie sa faca o aspiranta la titlul de Vedeta pentru a-si atinge scopul. Nu ma intereseaza viata lor. Insa e dureros de crunt sa observi cat de mare este amprenta pe care aceste persoane o lasa pe copiii, adolescentii si tinerii de astazi. Indraznesc sa afirm ca sunt elevi care cred ca Roma este capitala Spaniei. Am auzit-o chiar eu. Si de ce? Pentru ca prefera o ora de Monica Columbeanu in schimbul unei ore de lectura.

Moderatorii se vand cu cea mai mare usurinta. De dragul audientei, sunt in stare sa-i invite in emisiunile lor pe “Elevul porno”, “Roxy manelista” si multe alte personaje din spatiul nostru mioritic, doar pentru a-i face de ras, nestiind ca astfel ii promoveaza. Oare se gandesc inainte de a-i invita in emisiune ca darama incetul cu incetul toate valorile tinerilor? Oare se gandesc ca invitandu-i si dandu-le un microfon in mana, fac din ei noile modele de urmat ale copiilor? Nu se gandesc. Banii au un miros placut.

Insa, mult mai periculoase mi se par personajele mondene care isi dau aere de oameni invatati, vezi dom’le cu studii prin “strainatatzuri”. Ca sa ilustrez cel mai bine ce vreau sa zic, va povestesc despre un articol peste care am dat recent. Ovidiu Buta. Aaa, n-ati auzit de el? Ei, mai sa fie. Renumitul critic de moda cu care se mandreste Romanica noastra. Nu pot spune nimic despre abilitatile lui profesionale, intrucat nu am dreptul. Criticul nostru mai da interviuri prin reviste din cand in cand. Asa am dat peste un articol in care raspundea unor intrebari. Intrebare: Ce personaj istoric iti place? Raspuns: Noe, pentru grija fata de animalele lui. O fi citit omul asta in viata lui istoria lui Noe? Il plaseaza pe acesta in randul “personajelor istorice”, ca si cum Noe ar fi fost un Vlad Tepes sau Stefan cel Mare in varianta biblica. Pacat. Intrebarile la care a raspuns criticul au fost variate, iar raspunsurile pe masura. Nu imi doresc sa-l mai citez.

Imi doresc doar sa mai intalnesc oameni cu demnitate, caracter si oameni care vor avea curajul de a reliefa lucrurile negative ale societatii actuale cu scopul de a mai salva cativa oameni din fiecare generatie.
Se mai poate?

Oameni

// March 21st, 2010 // No Comments » // De-ale mele

Ne cumparam cate-o stea si credem c-am ajuns Necuprinsul,
Ancorandu-ne visele-n planete si plasmuind popoare noi.
Umblam deasupra cerului cu picioarele goale
Si ne ranim astfel in tepii ce i-am semanat.
Ne amintim atunci ca lutul nu e vesnic
Si scuturam praful ce ne desparte de Paradis.
Il aruncam pe altii, crezand ca vom spala ce suntem
Devenind ce vrem sa fim.
Scriem in fiecare zi scrisori catre ceruri
Fara sa mai asteptam raspunsul.
Si amagindu-ne cu datoria implinita,
Cadem franti in ceas de seara sub poverile noastre.
E poate ultima oara cand Cerul te-asteapta
E poate prima seara cand nu-ti mai vorbeste.
Se mai inunda si norii cate odata.
Ce-atatea vise, planuri desarte
Si povesti ancorate-n stele?

Rusine!

// March 12th, 2010 // 10 Comments » // De-ale mele

Astazi mi-am dat seama ca romanii chiar formeaza un popor de HOTI!  Am sarit cu totii ca arsi cand presa internationala  a scris “Romanii sunt criminali de top “, “Romanii, hoti de bagaje” etc. Ar cam fi trebuit sa plecam capetele.

Nu am crezut, totusi, ca romanii pot fi si niste hoti ingeniosi. Mai fura dintr-o banca, farmacie, magazine. Dar ce mi s-a intamplat azi e culmea hotiei. Am parcat in fata unui complex comercial si m-am dus sa-mi scot un bilet pentru 30 de minute. Ceea ce insemna fix 1 leu. M-am indreptat catre aparat, am bagat 2 monede si am asteptat. Nimic. Aparatul mi le returna. Era blocat. Am incercat de vreo 3 ori si m-am lasat pagubasa. Daca as fi primit amenda, faceam reclamatie ca aparatul era blocat. Trec strada si vad un om pe la vreo 45 de ani indreptandu-se spre mine. “ Domnisoara, domnisoara, aparatul e blocat, veniti cu mine aici la altul ca folosesc cartela mea si sigur merge. Da’ repede domnisoara ca sunt “astia” dupa colt si imediat va amendeaza.” NU am mai apucat sa zic nimic ca s-a dus la aparat si a venit cu biletul pentru 30 de minute. Imi zice “haideti ca v-am vazut acolo ca ati tot incercat si am zis sa va ajut”. Iau biletul, ii dau 1 leu , cum era normal. Ce credeti? “ Nuuu, domnisoara, nu 1 leu. 5 lei, ca asa merge.”  I-am spus ca nu e normal, ca e nebun si am plecat mai departe. Se tot tinea dupa mine, “5 lei, 5 lei, ca asa merge”.

Ce facea omul nostru acolo? Pai: mai intai a blocat aparatul de taxat. Nu stiu prin ce metode, banuiesc ca nu e greu. Apoi si-a luat un punct fix si astepta soferii “sa-i ajute” ca de’, el “are cartela si merge”. Nu stiu daca a prins pe cineva care sa-i dea cat cerea, dar nu m-as mira.

Si uite asa, ar trebui sa facem ciocu’ mic la toate “remarcile” strainilor cum ca am fi un popor de hoti, criminali etc. Nu mi-e rusine sa spun asta. Stiu ca sunt si romani cinstiti, curati. Cate unul ici si colo.