Lectia
// January 24th, 2010 // 10 Comments » // De-ale mele
Imi place sa respir prin cuvinte. Atunci cand oxigenul nu imi mai ajunge si simt ca ma sufoc, imi iau creionul si incep sa scriu. O doza buna de cuvinte rasfirate pe o foaie alba, ma elibereaza. Imi amintesc ca prin clasa I faceam concurs de poezii cu o colega. Eu aveam un dosar, iar ea vreo doua. Nu stiu cum facea, ca mereu ii ieseau rimele. Mie niciodata. Poeziile mele nu aveau rima. Si parca imi placeau si ale ei, desi aveam si eu orgoliul meu si nu recunosteam. Am rabdat fara sa o intreb. Pana intr-o zi. Mi-am facut curaj si m-am dus la ea: “auzi, cum de tie iti ies rimele asa mereu, comandate parca?” Si mi-a spus. Surprinzator! Mai precis, mi-a aratat. A luat o foaie de hartie, un creion si a inceput sa scrie. “Elefant-pamant, copac- gansac, copil-umil, frumos-somnoros. Uite, asa imi fac poeziile eu. Caut cuvinte care rimeaza intre ele si apoi le asez in propozitii.” Doamne, si cat de dezamagita am mai fost! Atunci am inteles pentru prima data ca pentru mine cuvintele sunt mai mult de atat. Mai mult decat niste rime asezate prea cu rost . Ele pot fi totul, sau nimic. Ele te pot rani, insa tot ele pot fi si medicamentul de care ai nevoie in timpul furtunii. Nu stii daca ai nevoie de el decat atunci cand nu mai ai curaj sa faci nici macar un pas. Si de-atunci … de cand am descoperit ca jocul meu preferat este cel al cuvintelor, ma joc mereu, ca un copil.
La meteo
E posibil sa se cutremure pamantul
Si sa-mi surpe temeliile sufletului
Se-anunta ploi, tunete si fulgere
Cat sa-mi inunde hambarul plin cu sentimente coapte.
E posibil sa cada grindina
Si sa-mi distruga recolta viselor.
E posibil. Totul e posibil.Insa e SIGUR ca soarele pandeste,
Ca razele-si asteapta chemarea
Gata sa izbucneasca de fericire in calatoria lor
Spre sufletul meu.Si chiar daca vor mai fi intensificari ale vantului
Poate chiar ploi, furtuni si tunete aprige,
Nu ma mai tem!
Seful Statiei de Meteorologie a Cerului
Mi-a pregatit pelerina.
Si mai presus de toate … mi-a promis ca ma va duce Acolo.
Acolo, la El Acasa unde temperaturile sunt mereu incalzite de Soare.
