De ce imi place Banatul?
// January 26th, 2010 // 18 Comments » // De-ale mele
Sunt munteanca pana in maduva oaselor. M-am nascut in Muntenia, am crescut acolo pana pe la 9 ani, apoi m-am mutat in Banat. Parintii, bunicii, strabunicii, stra-strabunicii sunt la fel de munteni ca si mine. Ce mai, arborele meu genealogic e plantat in Muntenia! Nu ma incalzeste cu nimic. E drept ca am si eu apucaturi de munteanca: sunt prea grabita, vorbesc foarte repede, prietenele imi spun ca un pas de-al meu masurat e cat trei de-al lor: “Munteanco, mergi mai incet”. Dar, cum se spune ca de la ura pana la iubire e doar un pas, recunosc fara sfiala ca la inceput am URAT Banatul.
Pentru un copil de 9 ani nu e prea usor sa te muti la 500km distanta, cand tu nu-ti cunosteai prea bine nici orasul tau. Oras de altfel, de vreo 6 ori mai mic decat cel in care tocmai te-ai mutat. Partea asta cu orasul mult mai mare, n-a fost rea deloc! Aici aveam McDonald’s! 4 Happymeal-uri pe saptamana erau obligatorii. Mama disperase. Dar i-am prins slabiciunea. Ca sa nu ni se faca prea dor de casa si sa nu simtim prea tare lipsa prietenilor si a rudelor, ne ducea unde vroiam. Si unde vroiam mereu? La McDonald’s! La scoala am nimerit in clasa a 3-a B, clasa cu profil de matematica ( faceam vreo 2, 3 ore suplimentare de matematica fata de restul claselor.Groaznic.) Banatul l-am urat inca din scoala. Ma simteam cea mai mare toanta pentru ca nu vorbeam ca si ei. “Hai Paula , MEREM sa ne jucam?” “NOH, nu-i BAI, lasa ca data viitoare nu mai SCHEPI pe jos inghetata”. Si poate ca puteam sa trec usor peste asta, daca nu ma loveam apoi de … limba maghiara. Doamne, greu a mai fost! Daca mai intelegeam “merem, bai, schepi,noh”, era pentru ca ma chinuiam sa fac conexiuni . Dar sa incerci sa iti dai seama de semnificatia a doua cuvinte in maghiara? Impusca-te. Eram diferita, asta era clar. Vorbeam ca muntenii. ( In Banat, muntenii sunt numiti “mitici”. Atunci cand cineva te striga “mitic”, stai linistit, nu e niciun compliment, e confirmarea ca ai pasit in teritoriul lor si ca daca nu iti schimbi rapid vorba, esti figurant.)
Apoi a mai fost si partea cu biserica. In orasul din care plecasem, comunitatea insuma vreo 30 de membri. Majoritatea peste 50 de ani. Aici, boom! Am descoperit la cateva zile dupa mutarea in Banat ca stau chiar langa cea mai mare si frumoasa biserica de aici. Cu vreo 400 de membri pe atunci. Mama ma imbraca mereu in rochite frumoase, colorate si cu floricele asa ca n-am ramas in umbra. Pentru cine cunoaste, anonimatul intr-o biserica mare depinde in cea mai mare parte de imbracaminte. Te-mbraci frumos, te bagam in seama. Nu te imbraci frumos, lasa ca o sa ai si tu prieteni. Alti doi, trei rataciti ca tine. Pacat. Cu timpul, atat zilele de scoala cat si zilele de sambata, au devenit parte din viata mea. Cu bune si cu rele. Cresteam , si era clar ca influentele din Banat luau locul celor din Muntenia. Incet, incet, ura mea pentru cuvinte precum “noh, nu-I bai, schepi, ashe, shoada, tolvai etc”, s-a transformat in simpatie. (Recunosc cu mana pe inima, si iertata sa fiu de toti colegii si prietenii mei unguri, ca limba maghiara o detest si acum! E urata pur si simplu! ) Biserica a devenit pentru mine a doua familie. Scoala de Sabat pentru copii, programele de Craciun ale copiiilor, grupa Explo, toate astea au fost ca o fabrica ce-mi furniza noi si noi prieteni.
Acum iubesc Banatul. Nu mai plang ca-n primul an al venirii mele aici cand ii spuneam mamei ca abia astept sa ne mutam din nou “la noi acasa”. Si uite asa, pe 4 iulie implinim 10 ani de cand ne regasim si noi printre banateni.
De ce iubesc Banatul si de ce ii iubesc pe oamenii de aici?
Ii iubesc pentru ca sunt oameni calmi si ai sa te molipsesti imediat de calmitatea lor.
Ii iubesc pentru ca ei nu te claxoneaza daca ai intarziat 5 secunde dupa schimbarea in verde a semaforului. ( Asa cum se intampla in Muntenia, de altfel.)
Ii iubesc pentru ca sunt speciali prin graiul lor, atat de blamat de munteni.
Ii iubesc pentru ca aici oamenii te respecta mai mult.
Ii iubesc pentru ca doamnele din spatele ghiseelor sunt net superioare in amabilitatea lor, fata de cele din Muntenia.
Ii iubesc pentru ca daca astazi nu sunt in toane bune si ma cert cu prietena mea, maine ea va vorbi cu mine si nu va tine ura.
Ii iubesc pentru ca ei sunt oamenii printre care traiesc si prietenii mei.
