Madalina Stan

S.O.S: Sunt indragostit de bunica mea! Si vom avea un copil!

// June 11th, 2010 // 5 Comments » // De-ale mele

“Nepot, 26 de ani, indragostit nebuneste de bunica mea! A, si vom avea un copil! Pentru care platim 56.000 $. Dar ce conteaza?! Ne iubim! “

Obisnuiesc sa deschid 2, 3 site-uri de stiri zilnic. In unele zile dau peste niste stiri de-a dreptul revoltatoare. De cele mai multe ori decid sa nu le deschid :“Femeia cu 3 perechi de sani”, “Si-a lasat gravida propra fiica.” etc. E, azi totusi am fost “curioasa” asupra unui titlu “ M-am indragostit de bunica mea si vom avea un copil impreuna.”

Pe scurt: tanarul, in varsta de 26 de ani, si-a cautat bunica prin 2006, dupa moartea mamei lui. Mama lui, fata bunicii lui… evident! Tin sa evidentiez – desi parca as explica unui copil de 2 ani – doar pentru a ma convinge pe mine insami ca totusi e adevarat!

Nu e o stire a la’ Cancan, cei doi au dat un interviu pentru The Sun. Printre vorbele lor dulci, se regasesc:

Nepotu‘ : O iubesc pe Pearl din toata inima, am fost mereu atras de femei mature si cred ca Pearl este superba. Urmeaza sa devin tata si deja nu mai pot de emotii”.

Bunica: “In sfarsit voi deveni mama si acum nu mai trebuie sa renunt la copil. Phil va fi un tata grozav. Nu am de ce sa-mi cer scuze si cred ca Dumnezeu mi-a dat a doua sansa”. “NU sunt interesata de opinia nimanui. Ne iubim mult unul pe altul si asta e tot ce conteaza. In curand imi voi tine copilul in brate si Phil va fi un tatic tare mandru”.

Ok. O sa spunem multi dintre noi ca astfel de lucruri s-au intamplat mereu, doar ca nu au fost mediatizate.

Oare?

Stau si ma intreb in ce lume vor trai copiii mei si poate copiii unora dintre voi … N-am cum sa-i izolez intr-o cabana de munte. Pot doar sa-i invat sa creasca ALTFEL.

Intreaga stire pe: Stirile Pro Tv

De ce insala barbatii?

// April 5th, 2010 // 12 Comments » // De-ale mele

Stabilesc de la bun inceput doua lucruri: nu toti barbatii sunt la fel, exista si femei care insala, categoric.

Dar ce sa fac daca am intalnit mult mai multi barbati care insala decat femei care ar face asta?

De ce sa mint, subiectul “de ce insala barbatii” ma preocupa de ceva vreme. Nu am vrut sa vorbesc sau sa scriu niciodata despre asta, dezbatut fiind subiectul prea mult si existand riscul de a-mi sari toti barbatii-n cap “da’ si femeile insala.” Sunt intru totul de acord. Si femeile insala. Dar ce se intampla cand insala o femeie? E grav, grav de tot! Si ce se intampla cand barbatii insala? “Nu s-a putut abtine. El tot pe ea o iubeste. Era doar o aventura.”

M-am saturat de mentalitatea asta si oricat de mult o voi mai intalni in viitor, n-o voi accepta. Exista relatii de prietenie intre tineri, adolescenti, care nu sunt bine sudate, ambii parteneri probabil nu sunt destul de “copti” sau nu realizeaza foarte bine ce implica o relatie. Si cu toate astea, cunosc mai multi tineri pana in 23 de ani care nu-si insala partenera, decat cunosc barbati casatoriti ce au relatii extraconjugale.

Si ce se intampla totusi? De ce insala barbatii? Se pierde dragostea?

Nu scriu vreun tratat pe tema asta, nu ma astept sa fie cineva de acord cu ce cred eu sau nu. Inca nu am ajuns la o varsta a maturitatii incat sa pot spune “am experienta.” Nicidecum. Insa, atat cat am vazut si trait pana acum, iata ce cred despre asta:

Totul pleaca de la inceput. Asa cum doua substante chimice trebuie sa insuseasca anumite caracteristici pentru a da nastere unei reactii, asa si un barbat si o femeie trebuie sa insuseasca anumite “caracteristici” pentru a zamisli o relatie frumoasa, potrivita pentru amandoi. Multi tineri din ziua de azi se casatoresc din rationamente gresite, precum: – “Exista o atractie atat de puternica intre noi, incat daca nu ma casatoresc cu tine acum, simt ca nu voi mai iubi pe nimeni toata viata mea.”; “ A trecut deja suficient timp incat sa putem spune ca ne cunoastem unul pe altul. Ne-am obisnuit si cred ca putem avea o viata frumoasa impreuna. Neintelegerile vor disparea cu timpul.” etc.

Verbul “a te casatori” nu se conjuga la fel ca verbul “a incerca”. Multi se casatoresc in ideea de a incerca ceva. De a proba daca atractia fizica e destul de puternica incat sa uneasca doi oameni sub aceleasi principii, valori, gusturi, idei. De a proba daca timpul este un element de sudura ce poate da nastere unei familii frumoase.

Sa ne imaginam acum in sanul unei familii recent intemeiate, dupa rationamentele exemplificate mai sus. Ziua nuntii: perfecta. Luna de miere: frumoasa. Primele doua luni impreuna: merg bine. Si trece timpul. Zi dupa zi, cei doi descopera ca atractia fizica nu poate tine doi oameni sub acelasi acoperis, nu-i poate uni in valori si principii.

Si aici intervine treaba asta cu “inselatu’”. Femeile se adapteaza mai usor la viata de familie. Isi gasesc preocupari, intra mai repede in viata de familie. Apare si un copil, universul lor e extra-largit, apar alte si alte griji. Insa barbatul, prin constructia lui, nu se poate adapta la toate schimbarile astea. Daca la inceput a gasit o puternica atractie in sotia lui, acum descopera ca exista femei fata de care simte o si mai puternica atractie fizica. Si totul se schimba.

Daca la inceputul unei relatii, fie ea de prietenie, de casatorie, nu exista dragoste si celelalte sentimente ce deriva din ea (ex. increderea), atat barbatul, cat si femeia, isi pot insela partenerii.

Nu acesta este singurul motiv pentru care un barbat simte “nevoia” de a insela, mai sunt si altele: -femeia isi neglijeaza barbatul,- femeia e respingatoare, -barbatul pur si simplu nu poate trai fara sa insele, -apar probleme grave in familie, precum moartea unui copil, parinte, etc si atunci barbatii se refugiaza in “patima femeilor”. Pot fi diverse motive. E un subiect larg. Insa, atunci cand la temelia unei relatii asezi lucruri trainice, de valoare, ceea ce se va cladi va fi greu sau imposibil de daramat.

Si nu se poate subiect despre iubire, fara a-l cita pe Mircea Radu:

“Iubiti-va mult!” Mult de tot!

Pentru ca te iubesc.

// March 7th, 2010 // 10 Comments » // De-ale mele

S-a trezit si azi cu noaptea-n cap pentru ca mai intai te-ai trezit tu. Fuge repede in bucatarie sa-ti spele biberonul si sa incalzeasca laptele. Te-a purtat vreo 9 luni in burtica, cam grea de altfel, asteptand cu nerabdare sa vii pe lume. Cand te-a tinut pentru prima data in brate a simtit ca ii fuge pamantul de sub picioare si a uitat de toata durerea prin care a trecut ca sa te aduca pe lume. E cam greu sa suporti 30 de minute de dureri cumplite, nu? Dar ce zici de 7 sau 12 ore de travaliu?

A disparut toata amintirea durerii in clipa cand, pentru prima data, i-ai strans degetul in manuta ta. Erai un ghemotoc indescifrabil dar pentru ea erai cea mai frumoasa minune a lumii. Te-a lasat cam greu pe mana asistentelor. Tu nu-ti amintesti nimic, dar ei i-au ramas gravate adanc in inima toate trasaturile tale. Abia astepta sa iasa cat mai repede cu tine din spital si sa te duca acasa. Ti-a pregatit un patut frumos, cald si colorat. Dar parca … nu vroia sa te lase acolo. Te-a luat repede langa ea si tati in pat. Si de-acum … Doamne, cat de lungi au mai fost noptile! Extenuata, abia astepta sa puna geana pe geana, cand …. Weeee, weeee … ghici? Ti-era foame. Adoarme linistita la loc, cu privirea atintita spre chipul tau. Ce crezi, cate ore au mai trecut pana sa canti “wee, wee” din nou? Vreo doua? Cam asa … Ti-e foame din nou. Si mancand ca un bebelus nesatul, adormi din nou la sanul ei. Adoarme si ea. Si din nou ti-e foame, si din nou te doare burtica … Dar noaptea trece. Se ivesc zorile si mami ar da orice sa fie doar miezul noptii. Vin musafirii, bunicii, felicita mamica si tu esti in centrul atentiei. Unde mai pui ca mancarea si curatenia nu se fac singure? Si a trecut o zi din viata unei proaspete mamici. Timp de vreun an, toate sunt la fel. Dar ce crezi ca e defapt important pentru ea? Important esti tu. Te adora, te iubeste, si-ar da oricand viata pentru tine si abia asteapta sa ii spui “mami”. Timpul trece fulgerator. Incepi sa faci primi pasi, e sarbatoare. Incepi sa vorbesti, iti sunt inregistrate in minte toate cuvintele. Nazbatiile tale sunt intotdeauna dragalase.

Anii trec. Ar da orice sa fi din nou bebelus, sa nu poata dormi noptile. Sa adoarma extenuata. Dar macar erai al ei, total dependent de grija sa..

Acum, esti mare. Rasuna adeseori un “Vreau sa fiu INDEPENDENT”. Se aude trantindu-se zgomotos usa in urma ta. Si in inima ei.

I-ai gresit in multe privinte si stiai asta de fiecare data cand tranteai usa sau tipai la ea. Acum, ai intoarce timpul si ai da orice sa mai fi o data dependent de ea, de grija ei, de bratele sale ce pareau cel mai dorit leagan din lume. Esti ocupat astazi sa-i mai spui un “te iubesc”. Stiu ca o iubesti, o iubesti enorm si te doare cumplit lipsa ei in viata ta. Dar asta ramane doar in sufletul tau.

Astazi, pentru toti aceia care au privilegiul de a avea mamele langa ei, mai bate un gong. Macar de Ziua sa. Arunca-ti toate bagajele temerilor jos si multumeste-i. Ea stie tot, stie ca o iubesti. Dar la fel cum tu ai nevoie de lumina  si ea are nevoie de tine. Pentru ca de cand te-ai nascut, ai devenit soarele ei. Indiferent daca te-ai nascut ca o raza si mai apoi ai devenit soare, insemni lumina. Indiferent daca esti aproape sau departe, la fel ca si soarele, tu luminezi. Ii luminezi viata.

Vom intelege asta cand vom deveni parinti.

La multi ani, Mama. Pentru ca te iubesc.

De ce barbatii iubesc feminitatea.

// January 27th, 2010 // 17 Comments » // De-ale mele

Am citit in urma cu ceva vreme cartea De ce iubim femeile, de Mircea Cartarescu. Cateva povestioare, nimic concret. Spunea el ceva pe la sfarsit, ca un fel de concluzie:

Iubim femeile pentru ca:

1.Nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara.

2.Pentru ca le zambesc tuturor copiiilor mici care trec pe langa ele.

3.Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi.

4.Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta.

Am impresia ca Mircea Cartarescu visa tare frumos cand a scris cartea. Ce vorbeste si defineste el aici, se numeste “feminitate”. Nu inseamna ca daca esti femeie, esti si feminina. Cate femei “barbate” n-ati intalnit in ultima vreme? Si pentru asta, rastorn spusele lui Mircea Cartarescu, nu pentru ca as fi eu mai inteleapta ca el, ci pentru ca imi doresc sa ilustrez realitatea pentru a trage un semnal de alarma.

1. Si femeile miros a transpiratie si a tutun prost. Si ele asuda pe buza superioara. La femei lucrurile astea sunt dublate in gravitate. Pentru mine, una dintre cele mai mari sfidari ale feminitatii, este fumatul. Imaginea unei femei cu tigara in gura, pentru mine e defapt imaginea unui barbat cu parul lung, buze rosii, unghii rosii si pantofi cu toc. Nu spun ca “da mai bine” ca un barbat sa fumeze, insa la o femeie da urat de tot!
2. Femeile nu zambesc tuturor copiiilor mici! Femeile zambesc fetitelor blonde, dragalase, cu parul prins in 2 codite si ochii albastri. Zambesc baietilor de 2 ani imbracati “smechereste” spunand “ahh, asa o sa arate si-al meu”. (Si se mai mira barbatii de ce femeile vor golanasi).
3. Nu toate femeile merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi. Au ramas putine femei care fac asta pentru ca asa e frumos si feminin. Majoritatea merg pe strada drepte, cu capul sus si umerii trasi inapoi pentru ca: vor sa para mai inalte, vor sa aiba gatul mai lung ( par mai slabe), si vor sa-si mareasca numarul sutienului tragandu-si umerii inapoi.
4. Femeile fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta?! Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa! Tipul asta de femei despre care vorbeste stimabilul domn Cartarescu au ramas vii in proportie de 10%. Marea majoritate a femeilor vor sa fie independente, sa plece dimineata la ora 8 si sa se mai intoarca pe la 10 seara. Cand le mai ramane si lor vreo 4 ore de duminica libera, ele incearca sa realizeze o “imagine de ansamblu” a cum ar trebui sa arate o casa cu o femeie feminina prezenta. E trist. Nu vorbim aici de femeile care trebuie sa tina in “spinare” o casa muncind. E alta poveste! Vorbim de femeile care vor sa fie independente cu tot dinadinsul.

Pentru toate motivele enumerate mai sus, cartea lui Cartarescu as fi intitulat-o “ De ce iubim feminitatea”.

Evelor, fiti feminine! Lasati “barbatia” si barbatia va va iubi mai mult!