Urmatoare oprire?
// May 8th, 2010 // De-ale mele
Mi-e dor sa mai aud “Vai, ce greu a mai trecut saptamana/luna asta.”Mie mi-e dor. Ma sperie ingrozitor de tare cum simt timpul luand-o la galop. Pur si simplu simt ca nu mai am timp sa traiesc cu adevarat. Sa ma bucur de ce fac, de ce realizez, chiar daca sunt lucruri marunte. Si nu e vorba de un program super-incarcat. Nu muncesc 12h/24, nu ma plang de nicio activitate suprasolicitanta. Cu toate astea, nu am timp.
Acum nu realizez prea bine, insa mi-e teama, chiar mi-e teama sa nu vina un moment de cotitura in viata mea in care Dumnezeu sa-mi spuna “ Tu chiar ai vazut ce s-a intamplat in viata ta pana acum?”
Nu e doar problema mea, e problema tuturor. In masura in care fiecare constientizeaza ori nu. Trec zilele prea repede, prea fara nicio insemnatate. Bucuriile nu mai sunt bucurii. Am devenit prea inteligenti ca sa mai privim spre unele evenimente din viata noastra ca la adevarate experiente, minuni. Nu o spun nicidecum in mod ironic, ci din contra, o spun sincer. Citim atat de mult, avem acces la atat de multa informatie, incat viata in sine e privita ca un soi de mancare pe care trebuie sa o digeram, fie ca ne place sau nu.
Viata mea e ca o calatorie intr-un tren de mare viteza. Biletul mi-a fost cumparat cu un pret scump si l-am primit in dar. Destinatia imi place sa stiu ca o am in minte si-n inima. Fiecare statie la care ma opresc e un alt eveniment din viata care mai da o oarecare nuantare calatoriei mele.
Traiesc pentru fiecare oprire. Traiesc pentru maine, iar acum deja a devenit atunci.
Articole asemănătoare:
6 Responses to “Urmatoare oprire?”
Leave a Reply
- Mihai said: ...
- knightrilo said: am un link pt tine: http://www.youtube.com/watch?v...
- knightrilo said: vorbesti ca o femeie...romantica!...
- madalina said: Discutabil :) Din pacate nu ramanem copii....
- Mihai said: E subiectiv... uita-te la un copil de 2-3 anisori....
- knightrilo said: recomand www.mediafax.ro pentru stiri, restul site...
- Dumnezeu vs. stiinta
- De ce imi place Banatul?
- De ce barbatii iubesc feminitatea.
- Despre cat de rele sunt femeile
- De ce insala barbatii?
Vai, ce greu a trecut luna!.. de când nu “ne-ai mai scris”…
Nu pot să zic că era asta o staţie din viaţa mea, dar era o haltă (în fiecare vineri, când ajungeam acasă dadeam câte un ochi şi la tine pe “blog”), iar cum trenul meu e de sorginte românească, “nu am ce face” şi trebuie să opresc la fiecare haltă…
Din punctul ăsta de vedere, mă bucur că nu am luat TGV-ul… viaţa se vede mai frumos din Personal.
Cat de curand trebuie sa iau si eu Personalul.
Ma alatur lui Mihai si spun ca am mai verificat si eu acest blog si chiar ma gandeam la un moment dat ca ai fi renuntat la a-ti mai exprima gandurile in acest fel…iar astazi am constatat cu bucurie ca de fapt m-am inselat
Referitor la viteza prea mare cu care ne deplasam in viata, care ne face imposibila dezvoltarea esentei care ne hraneste sufletul sunt multe de zis…
Mi-e atat de dor de perioade ale copilariei in care aceasta esenta era dezvoltata atat de intens incat simteam ca toata lumea e a mea…eveam un suflet mereu vesel, supararile aproape ca nu existau, tristetea nu ma atingea, iar Dumnezeu imi era Tatal vesnic care ma pazea de orice rau pentru ca viteza mai cumpatata imi permitea sa-I aduc lauda si multumire…
Odata cu imbarcarea in acest tren de mare viteza, construit in mare parte de societatea in care traim, micile esente ce imi hraneau sufletul pana atunci au inceput sa paleasca(efect al maturizarii, imi ziceam eu)
Ii multumesc Lui Dumnezeu ca mi-a intins o mana, tocmai pentru a ma vedea coborat din acel tren care imi incetosa vederea si imi seca sufletul. Sper ca pe mai departe viteza pe care am adoptat-o mai nou in viata sa scada continuu iar sufletul meu sau aibe numai de castigat cu aceasta ocazie…
Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa prindem Personalul!
Florin, asa s-ar zice. Insa deocamdata nu ma aflu in aceasta “etapa” de indragosteala a vietii si totul trece rrrrapid …….